O poza.

Da,ea are o poza.La fel de simplu ca “Ana are mere” din primele zile de scoala.Simplu,la prima vedere,pentru ca intotdeauna incepe cu o poza.Orice drama,orice rateu emotional.Si ca sa n-o lungim,de cate ori ai stat ore intregi sa cauti prima poza ce urmeaza sa i-o trimiti,apoi alte ore s-o editezi in photoshop,apoi altele sa te gandesti daca totusi ai ales-o pe cea mai buna?!Guilty,stiam eu…

Eu am renuntat,definitiv!Viata bate filmul.

Yin & Yang

E al naibii de greu…pentru ca intotdeauna exista 2 laturi ale unei personalitati.Doua laturi ale unei probleme,doua posibile solutii,o inima impartita in doua.Viata e lasata in asa fel incat intotdeauna ai de ales dintre doua fiinte,fiecare unica in felul ei,fiecare cu felul ei de a te lasa fara respiratie.Unu,doi…yin si yang.

Yin mi-a spus astazi ca pentru ea sunt o  “guilty pleasure”.Si eu,in nebunia mea am luat-o ca pe cel mai frumos compliment care mi-l putea face cineva.Si asa a si fost,pentru ca asta vreau de la yin,nu vreau sa ma vada altfel decat ca placere vinovata.Pentru ca asa ne intelegem,asa am ajuns sa facem…chestii.Pentru ca am fost,pe rand,fiecare “placerea vinovata”.Si daca n-ar fi distanta,placerea ar fi tot mai vinovata in fiecare zi…

Yang nu mi-a raspuns la mesaj,dupa ce ma intrebase daca am planuri pt diseara.Asta dupa ce am petrecut ultimele 4 nopti in masina imbratisati,fara alte complicatii.Doar stand si simtind ceea ce medical se numeste eliberarea presiunii sistemului nervos.Nu degeaba cand treci prin perioade dificile ai nevoie de o imbratisare,practic presiunea aplicata toracelui cand cineva te ia in brate iti scate tensiunea,inima bate mai incet…te calmezi.A inceput asa,s-a transformat treptat intr-un altfel de imbratisare.Si era atat de bine,doar atat,fara nimic altceva.Doar sa stam acolo,sa vorbim aiureli si sa ne imbratisam.Pana asta seara,cand se pare ca a fugit.Nu pentru ca stiu,ci pentru ca simt asta.

Toate astea in timp ce pt mine timpul cam sta in loc.Nu stiu daca sa aleg pasiunea sau afectiunea,un foc de artificii rar dar spectaculos sau o petarda care pocneste timid,dar des….pana atunci,I’M YOUR’S! Harm none.

inevitabil.

Plangem,cateodata.Chiar daca nu ne vede nimeni,chiar acolo inlauntrul nostru.Oare merita varsate lacrimi?Parerea mea ca nu.Nimeni si nimic nu merita,daca e sa plangi,fa-o pentru tine,pentru a te descarca,nu pentru altcineva.Nu merita,pentru ca doare.

Era inevitabil un post ca acesta,pentru ca e modul meu de a plange.Incepand de astazi,de  fiecare data cand imi vine citesc si ascult asta.

Criza si crizatii aferenti.

Asa deci,traim intr-o lume nebuna,care nu era parca destul de intoarsa pe dos ca mai aveam nevoie si de criza asta.Care da nastere sau malformeaza caracterele unor oameni intr-un mod imparabil.Pentru noi,astia (inca) normali.Crize placute,harm none!

Never let you down.

Daca raza asta de apus nu mi-ar intra atat de miseleste in suflet,poate n-as scrie aceste randuri.Nici n-as avea din ce ganduri sa le scriu.Dar cum in momente ca astea cel mai bun prieten al omului e tastatura sa,nu-mi ramane mare lucru de facut.

Din unghiul in care stau,printre jaluzele pare vara,cel putin culorile pacalesc frigul de-afara,un frig anormal pentru luna lui martisor.Dar totusi un frig in ton cu starea de fapt,pentru ca de la o zi la alta se racesc relatiile dintre oameni.Dintre mine si tine.Pentru ca nu mai sunt acolo,degeaba ma mai cauti.Sunt altcineva acum,vreau altceva.La fel esti si tu,si uite ca nu te-am dezamagit,pentru ca stiai…

Vara s-a mutat,si odata cu ea si eu.Harm none!

De ce plang chitarele?

Pentru ca le-au ranit…radiourile.Radiouri pe care le ascult zilnic fortat de circumstante.Si nu vreau sa va insir o serie de epitete ce-mi vin in minte cu privire la zanganiturile,trosnetele si grohaielile care in ziua de astazi si de anumiti DJ-i sunt numite muzica.Pai mai,daca te cheama “micul mozart”,stai 15 min in fata PC-ului cu un music match si tragi de doua semitonuri pana obtii o cheie sol,apoi vinzi melodia unui producator care impinge in fata o fatuca pierduta din provincie si odata ajunsa si tunata in capitala se vede cot la cot cu Beyonce.Si uite asa mai iese cate o Inna Hot,care la apogeul ei ajunge sa cante la baluri printre adolescenti cu acnee si probleme de comportament.

Desigur,e doar un exemplu izolat si nu vreau sa insist asupra subiectului,cred ca ati inteles ideea si stiti poate la fel de bine ca mine ce ce consuma.Pentru ca ceea ce se creeaza se creeaza in functie de consumator,adica stai putin,sa inteleg ca poate si eu sunt de vina pt ca le-am facut audienta radiourilor afoane si nule dpdv muzical?Nu,refuz!Imi cunosc drepturile de ascultator,si ca urmare ma refugiez in trecut si blochez radio-ul pe Romania Actualitati.E inofensiv,uneori romantic.

PS: nu vreau sa inchei fara a lauda pe cineva,si pe cine altul decat pe Horia Brenciu (am sa revin cu un post despre el,m-a impresionat intr-un interviu),care a scos printre sigurele melodii digerabile din peisajul muzical romanesc.Bravos!

Britney Spears vs. Hesbollah.

Sau lumea musulmana asa cum nu o stim,sau cel putin suntem privati de a o privi din acest unghi.Citeam in FP zilele trecute un articol ce mi-a schimbat putin viziunea asupra lumii musulmane si nu numai.Era vorba despre o anume diva pop pe numele de Haifa Wehbe,un fel de Britney Spears varianta araba,care dupa cum vedeti canta,danseaza,se unduieste,miscari lascive,tot tacamul,dar mai mult decat atat,e pe jumatate dezbracata si toate astea pe un canal tv ce transmite in toata lumea araba.Bine,si ce e asa ciudat,ma veti intreba?!Pai vorbim de lumea araba fratilor,unde femeia este coborata la nivel de obiect,unde trebuie sa umble cu fata acoperita cel putin,daca nu tot corpul,nu are drept de vot,nu are voie sa intre intr-o incapere inaintea unui barbat,nu are nici macar voie sa conduca,e interzis prin lege.

Pai si-atunci care-i miscarea?Aici apare partea interesanta,pentru ca se naste un paradox inca din pantecele mollahilor care considera intreaga cultura occidentala cu toate aspectele ei drept o otrava,o intruchipare a diavolului.Apucaturile unor musulmani nu le vom discuta,pentru ca le stim deja,in unele zone ale lumii exploziile si atentatele au devenit cliseu,stim cu totii ce se intampla acolo.Dar in aceasta lume aparent fada si ingradita de traditionalismul deloc permisiv musulman, d’soara Wehbe nu e un caz izolat,apar peste noapte posturi de radio cu muzica de inspiratie occidentala,pop,hip-hop,uneori si rock toate cu versuri in limba araba,reclame luminoase la produse mai ales bauturi care simbolizeaza insusi spiritul capitalist occidental.In toate marile capitale din lumea araba exista cluburi identice cu cele europene,in care culmea nu calca numai crestini cum v-ati astepta,ci si o mare populatie musulmana,vezi tineri in masini scumpe cu muzica “in blana”,tinerele renunta la voaluri si le schimba cu decolteuri,fuste chiar.De unde aceasta mini-revolutie si cum de serviciile secrete care sunt considerate cele mai exigente si mai nepermisive din lume nu fac nimic pentru a opri infuzia asta de occident?

Foarte simplu.In orient exista cateva enclave ale occidentului,cum ar fi Libanul,cu a sa capitala Beirut,cu oameni deloc saraci,cu familii deloc primitive,care isi trimit copii la scoli deloc de neglijat din Europa.Hopa!Si uite ca ajungem la miezul problemei.Aparent,un pui de arabete daca este putin scolit,adica are un anume grad de educatie brusc nu-i mai arde de aruncat in aer ambasade si de colectia primavara-vara de veste tapitate cu dinamita.Parca incepe in a-si deschide ochii,isi da seama ca e tanar,ca se poate distra si altfel decat sa urce intr-un autobuz plin cu evrei si sa inceapa sa fredoneze: “toata lumea,toata lumea sare-acum cu mine”.Si uite-asa guvern dupa guvern de tara extremista orientala, sta si priveste neputincios cum un lucru simplu ca educatia le destrama imperiul cladit pe razboaie,rasism si xenofobie mascate intr-un Jihad perceput eronat,daca nu fals.Oare privarea de educatie si conduita morala umana in primul rand nu este o incalcare grava a drepturilor omului?In incheiere,va invit sa priviti fundamentul educatiei lumii musulmane,asa,ca sa nu ne mai miram atat… enjoy.

PS: si mai ziceati ca, Coca Cola nu are putere!Daca nu poti sa-i tuni,impusti sau spanzuri le dai cola si cheeseburgeri si ii calmezi.Razboiele adevarate din ziua de azi nu se mai poarta cu armele,fratilor!

Harm none!

Ieri.

Ieri mi-am amintit de toamna,daca as fi lasat-o sa-mi spuna seara aia tot ce avea de spus,daca nu as fi insistat sa plece pt totdeauna,poate nu s-ar fi urcat in avion.Avea toata viata aici,avea totul dar era nefericita.Poate de-aia a si plecat fara un ramas-bun.Adica oricare ar fi circumstantele nu pleci fara un ramas-bun,pur si simplu nu faci asta.Mai ales dupa toate secundele arse impreuna,eu nebun,ea hippie,eu sacadat,ea punctuala(pe naiba!).M-am intalnit ieri cu o amica de-a ei,i-am povestit,mi-a dat dreptate: pur si simplu nu pleci asa.Dar si eu sunt plin de mandrie,stiam ca pleaca,intotdeauna stiu…simt.Am vrut sa vad daca a gasit ceva bun in astea cateva luni,ceva care sa o determine sa poata sa-si ia la revedere.Am lasat prea multe in urma,ea a lasat mult mai multe,i-a fost greu sa ma mai vada,stiind ca e pt ultima oara,da,stiu ca ti-a fost greu.Si mie mi-ar fi fost greu sa-i mai car inca o data geamantanele roz.Poate totusi mi-ai facut cu mana de-acolo,de sus;poate ai ales varianta cea mai buna,dar in mod sigur nu vom uita ziua aia in care a inghetat.Am inghetat toti,eu,tu…timpul.Am ales sa te pastrez in minte ca in acea dimineata,ca intr-un cub de gheata.Dasvidania!

De ce?!

De ce depravertura?Pentru simplul fapt ca scriu despre viata si dupa atatea veri trecute si blog-uri aruncate la gunoi,singura definitie viabila a vietii cu care am ramas este: o uvertura a depravarii.Asta e,sa recunoastem: toti suntem niste depravati,la nivel mental in principiu,sclavii propriilor ego-uri viciate si salbaticite de capitalism.Prin tot ce-am scris si tot ce-am facut a fost sa caut sa explic viata in primul rand mie,apoi daca pot si altora,dar a sosit momentul sa o luam de la capat.Desi e timpul unui nou inceput,voi ramane acelasi agramat,voi folosi cuvinte improprii,voi continua sa abuzez si sa hartuiesc limba romana si va voi iubi in continuare,pe toti cei ce-ati fost,si pe cei ce veti…vom fi boemi,rupti de realitate,legati de asfalt doar de gravitatie,vom cantari incet pasiunile si trairile.Vom fi aici,eu cu mine si…voi,cei pe care va iubesc desi nu am sa va cunosc vreodata.Harm none!